"Știm că în viață există două tipuri fundamentale de atitudine, care fac deosebirea între înșelătorie și veridicitate: vorbirea și fapta ! De aceea, șimțim în mod instinctual dacă am fost păcăliți, atunci când constatăm că ceea ce ne-a spus cineva nu se regăsește în realitate. Cu toate acestea, din ce în ce mai mulți dintre noi, nu mai ținem cont de acest barometru al adevărului. Sătui de urâciunea vieții în care ne înecam zi de zi, acceptam sa fim seduși de povești frumos și meșteșugit lucrate pentru a ne lua definitiv mințile, și astfel și banii, iar în cele din urmă și viața. Ne abandonăm conștient în acest somn fără trezire, fiindcă suntem epuizați de ostilitatea realităților cotidiene. Confuzi, obosiți și sătui de eșecuri, acceptam sa ne alienăm în masă, doar pentru a simți macar și iluzia unei senzatii de bine. Iată de ce, în spațiul public se manifestă un sete din ce în ce mai mare pentru “domeniul spiritual”.

Astfel am devenit subiecții unei program de „trezire spirituala”. În fapt, o transă indusă la nivel mondial pentru a oferi un refugiu mental celor care nu reușesc să facă față asaltului globalist. De aceea, spiritualitatea a ajuns sa fie confundată cu noul concept de inginerie socială, denumit pompos "dezvoltarea personală". Acest fapt le oferă celor care predau aceste tehnici patologice oportunitatea de a se prezenta drept ghizi spirituali. Propria proclamare drept „guru” sau fondarea unei “scoli” pot aduce multe beneficii personale, iar aceasta-i ispitește pe tot mai mulți.

Astăzi, mai mult ca niciodată, oricine are acces la o piață de produse "spirituale", unde se comercializează de-a valma : credințe bizare, practici spiritualiste obscure, superstiții sau programe de cultivare a unei personalități patologice etc. Iata de ce, mulți dintre cei care s-au lăsat seduși de falsele căi spirituală au sfârșit dureros în ceea ce este denumit „materialism spiritual”. 

Iar asta, când totul s-ar fi putut întâmpla benefic de simplu: să nu fi căscat gura la cei care ne spun cum să trăim, și să începem să vedem cu ochii noștri realitatea ! Căci Dumnezeu - Creatorul nostru ne-a înzestrat pe fiecare dintre noi cu tot ceea ce ne trebuie ca sa înțelegem ce ne este benefic sau nu. Tocmai fiindcă neglijăm această binecuvântare, am ajuns dependenți de șarlatanii care ne conduc viețile, vânzandu-ne teorii despre "dezvoltare personală", spre îmbogățirea lor. Dacă am verifica de există vreo congruenta între ceea ce propovăduiesc și ceea ce făptuiesc acești "invațători", am realiza că suntem escrocați. Adevărată știință nu vine decât de la Dumnezeu și se afla în fiecare dintre noi ! Cercetați - vă !" - Biostil - mediul, M I R K O


"Atotputernicia Lui Dumnezeu se manifestă doar în relație cu Creația Sa, și nu cu Sine Însuși. Acesta însușire poate coexista dumnezeirii doar astfel. Altminteri ar determina disparița Lui Dumnezeu, prin simplul fapt ca El, în ipotetica Sa Atotputernicie exhaustivă, ar mai putea crea un alt El - identic și la fel de Atotputernic, ceea ce ar duce la anihilare reciprocă " -  Trezirea din mirajul realității, M I R K O

"Istoria umanității consemnează, de-a lungul timpului, existența unei perpetue neliniști interioare a individului, în relația cu sinele, cu Divinitatea, dar și în raport cu semenii și cu lumea înconjurătoare. Omul a constat că își duce zilele sub imperiul ecuației incertitudine-nesiguranță, sentiment generat de conștiința faptului că lumea sa se află sub zodia imprevizibilului - un dat asupra căruia a înțeles că nu are nicio putere. Întâi, a perceput aceasta ca pe o „fatalitate” - și s-a speriat. Apoi, în mod instinctual, umanitatea s-a lansat într-o cursă infernală de securizare a tot ceea ar putea fi pus sub control. Dar, deloc întâmplător, și nici surprinzător, fiecare individ a considerat că trebuie să inițieze acest proces de asigurare începând cu ceilalți: Divinitate, semeni, lumea înconjurătoare. Individul, condus de instincte, nu și-a putut impune sieși autocontrolul, făcând astfel dovada neputinței de a se stăpâni. A urmat resemnarea și paleativul – facilitarea satisfacerii necesităților primare în moduri care să îi creeze impresia de confort. Hrănindu-și fără măsură slabiciunile trupești, în speranța de a le potoli focul mistuitor al patimilor, omul nu a făcut decât să le potențeze, să le cultive în sensul cel mai gregar. În cele din urmă aceste slabiciuni, devenite trăsături caracteristice ale speciei umane, au pus stăpânire totală asuprea ființei noastre și, în consecinta, au ajuns sa ne dicteze modul de viață. Soluția este întoarcerea la firescul din noi, regăsirea simțirii. Oprirea beției gândurilor pentru a putea pășii pe Calea firească." -  Trezirea din mirajul realității, M I R K O

"Atât sectarismul religios, cît și libertinismul, acționează prin metode de înlăturare a Spiritului critic. 

Sectarismul religios acționează prin inducerea unor emoții negative -  teamă, vinovăție, ce creeaza individului o cușca mentală, în care se introduce singur, abandonîndu-se unei realități virtuale patologice, în speranța  că astfel va scapa de anxietățile cotidiene. Acestui tip de sminteală îi cade pradă omul cu moralul slab, neputincios cu sine și care are probleme de incluziune socială. 

Pe de altă parte, libertinismul acționează prin stimularea unor emotii pozitive - satisfacția, încredere, ce creează individului sentimentul de atotputernicie - că orice este posibil și îngăduit -  oferindu-i acestuia iluzia fericiri perpetue. Aici găsim tipolgia celui cu moral puternic, ambițios, cu voință, ce interacționează ușor în societate. 

Deci primul(superstițiosul) este centrat în campul spiritual(mental/emoțional-latura afectivă), iar al doilea(libertinul) este centrat în câmpul fiziologic (instinctual/reflexogen). Ambele stări sunt nefirești - fiind extreme ale unui dezechilibru personal. Centrul firesc al omului este câmpul emotional, cel care guvernează apriori ființa noastră. Gradul de vitalitate ne determină centrarea sau descentrarea(dezechilibrul). Omul centrat firesc, are o atitudine generală de contemplare, fără implicare emoționala excesivă. Omul echilibrat manifestă doar sentimente generale, nu reacționează personal." -  Pe calea firească, M I R K O