În fiecare zi viaţa pe Pamant începe cu „salutul” Soarelui. În razele sale, Soarele ne trimite o parte din sine. Dacă Soarele a avut parte de linişte şi noi vom fi binecuvântaţi, dar dacă a fost zbuciumat de furtuni, şi noi îi vom simţi intemperiile în diverse forme.

Interacţiunea dintre vântul solar şi câmpul magnetic terestru se manifestă prin diverse perturbări electromagnetice, foarte variate şi complexe, care se resimt de organismele vii, mai evident în timpul aşa-numitelor furtuni magnetice, când creşte considerabil intensitatea oscilaţiilor herţiene.

Acest proces este important din punct de vedere ecologic, deoarece între Pământ, care posedă sarcină negativă şi ionosfera încărcată pozitiv, există un spaţiu rezonator (Shuman) cu spectrul energetic cu frecvenţa de 7,8 Hz. Această frecvenţă corespunde ritmurilor biologice esenţiale ale organismelor vii, şi amplificarea ei influienţează procesele, care depind de ritmurile biologice.
Electricitatea atmosferică, (concentraţia de ioni mici din aerul de la sol), reprezintă cel mai important factor ecologic cu efecte morbide, deoarece condiţionează procesele chimice vitale din celulă, determinând funcţionalitatea întregului organism.

Mediul electrochimic acid (cu exces de ioni pozitivi) este un mediu tonic, hiperton, care intensifică procesele de fosforilare oxidativă, funcţiile SNV prin simpaticotonie, intensifică funcţia suprarenalelor, dar diminuază funcţia tiroidei; ca urmare are loc o suprasolicitate a aparatului respirator, cardiovascular şi rinichilor (blochează monoaminooxidaza, creşte nivelul serotoninei).

Mediul electrochimic alcalin (cu exces de ioni negativi), induce în organism un pH mai alcalin, care afectează procesul de fosforilare oxidativă: (reduce depozitele de ATP), favorizează procesele de hidroliză intracelulară, parasimpaticotonia, hiperfuncţia tiroidei şi a ficatului, a suprarenalei, scade nivelul serotoninei.

Aeroionii accelereazâ procesele de absorbţie în ţesuturile vii, datorită sarcinilor diferite ("+ şi -) a substanţelor care interacţioneazâ. Aeroionii cu sarcină negativă au proprietatea de a activa substanţele chimice specifice din organism: enzime, vitamine, hormoni, catalizatori ai reacţiilor biochimice, etc. Acest proces este realizat numai cu condiţia, ca şi substanţele respective să fie ionizate. Moleculele neutre din punct de vedere electric ale proteinelor, lipidelor, glucidelor, sărurilor, nu formează compuşi biochimici, nu intră în reacţii, nu participă la metabolism.

Moleculele neutre ale sustanţelor nutritive se activeazâ prin ciocnire cu moleculele specifice de proteine sau cu molecule activate. In rezultatul acestor interacţiuni, în structura lor electronică se produc modificâri energetice, care le permit participarea la reacţiile metabolice.
Prin urmare, diminuarea conţinutului de aeroioni din aer afecteazâ procesele de oxidare tisulară. Iniţial deficitul de energie se compensează prin reacţii chimice în secvenţâ anaerobă, dupa care apar perturbâri grave, ireversiile ce duc la instalarea unei stări morbide.

Toate procesele, sunt într-o dependenţă certă de activitatea solară, cu perioade ciclice de 11,2 ani.

Intensitatea activitţii solare diferă considerabil de la un ciclu la altul, însă caracteristic pentru toate ciclurile este intensificarea bruscâ a activităţii solare (de la minimum la maxim) în decurs de numai 3-4 ani, şi reducere lentă , pe parcursul a 7-8 ani. In acest interval mai pot avea loc intensificări bruşte a activitâţii solare, dar de scurtă durată (una – la câteva luni).
Viaţa pe Pământ, sub toate aspectele sale este influienţată de această periodicitate, care se manifestă prin evenimente majore sociale şi naturale: calamităţi, secetă, recolte sărace sau bogate , migraţii neadecvate ale animalelor, insectelor, peştilor; accidente rutiere, etc ).

Fazele de minimă şi maximă activitate solară au o implicaţie directă în vitalitatea, morbiditatea, reproducerea şi mortalitatea nu numai a macro-, dar în mod deosebit a microorganismelor. Există o corelaţie certă între activitatea solară şi periodicitatea, particularităţile epidemiilor. Activitatea solară influienţează virulenţa microorganismelor.

Conform studiilor efectuate în diferite ţări, pe perioade mai îndelungate de timp, şi prin prelucrarea datelor statistice, privind evenimentele majore pe parcursul mai multor cicluri solare, s-a constatat, că în perioadele de maximă activitate solară sunt mai răspîndite epidemiile de: holeră, tifos, meningită cerebrospinală, dizenterie. În perioadele de minimă activitate solară, în anumite locuri se remarcă difteria, în perioadele intermediare ia amploare gripa.Şi în aceste procese sunt implicaţi aeroionii. Excesul de ioni negativi este favorabil rezistenţei macro-organismului, şi defavorabil agentului patogen, a cărui dezvoltare şi multiplicare se realizează prin reacţii de oxidoreducere. Mediul acid, produs al excesului de ioni pozitivi, facilitează dezvoltarea, multiplicarea şi agresiunea specifică a agenţilor patogeni.